Zilele trecute, răsfoind o carte care prezintă trecutul omenirii…altfel,ochii mei au rămas ațintiți asupra subiectului de care vă voi povesti în cele ce urmează. Focul Sfântului Anton sau ergotismul gangrenos, așa cum mai este numită Boala Celor ce Ard, a rămas în istorie ca una dintre bolile îngrozitoare care au măcinat populația secole întregi.

Apărută în secolul al X-lea la Paris, afecțiunea genera manifestări halucinante, greu de închipuit. După ce se înnegreau, existau situații când persoanelor afectate li se desprindeau pur și simplu membrele de trup. Pe lângă acestea, puteau prezenta convulsii, amețeli, spasme.

Boala a fost extrem de gravă și a curmat mii de vieți, la Paris fiind chemată pentru a salva orașul Sfânta Genoveva. În 1311, aceasta epidemie pariziană s-a stins datorită ei, o biserică din Paris purtându-i de atunci numele.

De ce Focul Sfântului Anton? Pentru că în secolul XI, după ce moaștele Sfântului Anton l-au vindecat pe fiul seniorului de la Valloire, tatăl și fiul au înființat Ordinul Sfântului Anton, cu scopul de a-i ajuta pe cei afectați.

Trecând peste alte amănunte, nu am putut să nu remarc o frază „Se întâmpla, uneori, ca un bolnav să-și piardă un picior sau o mână în cursul transportului.”… Wordless.

În fine. Am uluitoarea fire de a mă gândi zile întregi la un subiect care mă marchează. În mintea mea se produce un șir lung de comparații: trecut-prezent. Nu pot să nu observ că omul a rămas același într-o privință…

Nu puțini au fost așa-numiții „oportuniști ai bolii”, care se dădeau victime doar pentru a primi pomană, mai ales în spitalele Ordinului Sfântului Anton.

Totuși, ce a dus la apariția acestei boli dezastruoase? Bineînțeles, și atunci existau guri care aruncau mingea în terenul blestemelor, al posedării de către diavol. Într-un final, s-a descoperit principala cauză: folosirea în alimentație a cornului secarei.

Știința a evoluat, într-adevăr, însă și afecțiunile s-au multiplicat. Sau existau și înainte, dar dispuneam de prea puține cunoștințe pentru a le recunoaște.
Cert este că nu știm răspunsul tuturor întrebărilor și nici toate întrebările care necesită răspuns.

Dar suntem datori să muncim pentru asta!