Cât de ironică e viața asta uneori… Dar dacă ne-am pierdut speranța, încă avem dreptul la vot.

Acum 27 de ani, au murit oameni pentru ca generațiile actuale să se bucure de drepturile și libertățile democratice.

Avem dreptul la viață, dreptul la liberă exprimare, dreptul la informație, dreptul la VOT, garantate prin Constituție (vezi aici). Și multe altele.

E trist că noi, tinerii, le uităm sacrificiul prin refuzul de a ne exercita dreptul la vot. Însă poate fi înțeles acest refuz. Este manifestarea unei dezamăgiri față de țara pe care guvernanții au înțeles să ne-o ofere.

Însă țara asta nu se face bine doar printr-o clasă politică implicată în dezvoltarea ei, ci și prin implicarea noastră, a tuturor, tineri și bătrâni.

Asta trebuie să înțelegem, că nu vom ajuta țara asta cât timp va exista o prăpastie între tineri și vârstnici.

Nu vom câștiga nimic dacă ne înveninăm sufletul, dacă îl jignim pe cel ce nu se conformează viziunii noastre.

Nu ura e cheia, nu dezbinarea e soluția, ci:

  • acceptarea și respectarea opiniei altora
  • exprimarea opiniei tale prin vot, fără a-i ironiza sau jigni opțiunea celuilalt

Nu scriu aici ca să vă spun pe cine să votați, nu sunt în măsură, nu e dreptul meu să fac asta. Nu este normal să fac asta.

Fiecare om are propriile convingeri și propriile motive pentru care votează pe unul sau altul. Nu mi se pare un aspect de luat în râs.

Fiecare are problemele lui, greutăți în viață. Prin urmare, își pune speranța într-un om despre care consideră că-l poate salva de la un trai anevoios, că-i poate oferi o viață mai bună.

E păcat să batjocorești opțiunile și speranțele unor oameni care nu-și doresc decât să trăiască într-o țară normală, după ani de muncă și sacrificii.

Scriu ca să vă reamintesc că putem deveni și noi, tinerii, vocali. Indiferent ce opțiuni avem, indiferent în cine credem. E dreptul nostru să ne spunem opinia prin vot.

Dacă părinții noștri își lasă grijile acasă și merg la vot să-și facă datoria, noi de ce nu le-am urma exemplul?

Pentru că votul nu este doar un drept. Moral vorbind, este și o obligație de a-ți da interesul pentru pământul pe care mergi, ai un loc de muncă, vrei să-ți crești copiii.

 

Eu aleg să mă bucur de dreptul meu la vot.  Astea sunt motivele mele:

  1. Dezamăgită pot fi de multe aspecte în viața asta. Soluția nu e să le evit cu repulsie, ci să încerc să le îndrept așa cum pot și înțeleg eu.
  2. Părinții m-au învățat să mă lupt pentru dreptate și adevăr. Prin urmare, pentru că nu este drept ca alții să hotărască pentru mine, aleg să votez.
  3. Nu o să spun că vreau o țară ca afară. E dus la extrem, din punctul meu de vedere. Oriunde veți merge în lumea asta, veți găsi și lucruri bune, și elemente care vă vor înșela așteptările. O să afirm, însă, că vreau ca țara asta să evolueze așa cum au evoluat și altele, iar bănuții ei să fie administrați cu responsabilitate și viziune. Pentru că nu e suficient să vreau, merg la vot.
  4. Nu vreau ca vecina să aleagă un costum pentru mine, ca apoi să mă declar nemulțumită de el (de aici ideea).
  5. Din respect pentru cei care s-au sacrificat pentru drepturile mele, mă voi bucura de ele încercând să nu le îngrădesc pe ale altora.

 

Și, cel mai important, pentru că:

„Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul.” — Franklin Delano Roosevelt.