Ana Jianu

Etichetă: comunism

  • De la stăpânul secretelor lui Ceaușescu

    De la stăpânul secretelor lui Ceaușescu

    „Stăpânul secretelor lui Ceaușescu”. Așa a fost numit Ștefan Andrei, fost Ministru de Externe în perioada comunistă, în titlul cărții Laviniei Betea.

    Cartea mi-a atras atenția pentru că, pe lângă detaliile politice, voiam să verific veridicitatea celor auzite până acum: impostura (o exprimare voit eufemistică) Elenei Ceaușescu și obediența „Tovarășului”.

    Iată ce mărturisește Ștefan Andrei:

    1. „Din cauza Elenei Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu a avut întotdeauna la cabinetul lui doar bărbați. Toți ceilalți aveau femei. Și ea lucra doar cu bărbați.”
    2. „(..) i-am solicitat la telefon permisiunea să aflu ce vrea, deoarece spunea că are un mesaj de la președintele Bush pentru președintele Ceaușescu. Și i-am propus să-l primească Nicolcioiu, directorul Protocolului. Iar Ceaușescu răspunde: <<Hai s-o întrebăm și pe Tovarășa>>”
    3. „Evita să ia o hotărâre și ca ea să nu-l critice (…) Discutam și adoptam o anumită hotărâre în CPEx, ca după aceea ea s-o modifice. Materialele(…) mergeau la ea înainte și apoi la el. Unele le și reținea, să nu mai treacă pe la el. Alteori lua rezoluția pusă de el și-i spunea <<nu e bine, dragă>>”  (ea era șefa comisiei de cadre pe țară…)
    4. „N-am putut însă să-mi apăr soția când i s-a interzis să mai apară în filme de televiziune. Nici nu aveai cum. Pentru că nu era un comunicat oficial, ci o indicație. Spunea Elena Ceaușescu: << Violeta să nu mai apară în filme. Violeta să nu mai apară la televiziune >>”
    5. „Ți-o spun foarte deschis: n-aveam nevoie să iau cele cinci kilograme de carne de la partid. Să procur niște carne, niște pește ori vin, nu era o problemă. Dar Ceaușescu le făcuse pe toate acestea ca să poată fi el acoperit.” ( Deci ei se îndestulau, poporul se sacrifica. Asta… așa, auxiliar pentru nostalgicii care încă mai adulează perioada „bolșevismului”)

     

    Acum mi se par de-a dreptul cinice vorbele de final ale eminenței cenușii: „V-am crescut ca o mamă” .

    Chinuiți au fost părinții și bunicii noștri! Da, cu locuri de muncă asigurate, dar reduși la tăcere.

    În altă ordine de idei, cele povestite de bunici mi s-au confirmat.

    Vouă? 🙂

  • Mă numesc România. Caut eroi

    Mă numesc România. Caut eroi

    Mă numesc România. Caut eroi

     

    În ’89, românul primea ce i se răpise la instaurarea regimului comunist: drepturile şi libertăţile democratice.

    După decenii de neajunsuri, în care teama de a-și exprima liber și public opinia a dominat viețile oamenilor, ne aflăm acum în recuperare, în aceeași stare ca după o anestezie generală care a înghețat suflul generațiilor de sacrificiu.

    Cum e după o anestezie generală? Ai vrea să spui ceva, dar nu ți-e nici ție foarte clar dacă e corect sau delirezi.

    Părinții, bunicii, străbunicii au fost generația de sacrificiu.

    Noi suntem generația revoltată, printre care se mai strecoară elemente active, care preferă inițiativa în locul răzvrătirii. Noi suntem rezultatul unei perioade de tranziții destul de spinoasă.

    Să sperăm că generația următoare va fi cea a inițiativelor și a curajului!

    Venim după o perioadă în care informația era o resursă rară (să nu spun inexistentă), motiv pentru care în prezent avem lacune în a o selecta. Prea multă informație, prea multe site-uri politizate care divinizează anumite personaje și conferă o aură malefică altora. În cine să credem? Cum să evităm capcana dezinformării și a manipulării?

    Și tocmai asta e una din greșelile românului: caută oameni în care să creadă. Caută EROI în afara lui, având reminiscențe din perioada comunismului, când se inocula ideea că statul te iubește, poporul e centrul Universului și al preocupărilor celor care ne reprezintă.

    De ce spun că suntem un popor în permanentă căutare de eroi? Priviți doar 2 cazuri: Marian Godină și Camelia Roiu! De altfel, de apreciat pentru curajul și forța de a se opune unor situații zdrobitoare. Sunt, într-adevăr, exemple de atitudine, însă i-am transformat brusc în idoli, personaje de basm care se luptă cu dragonii pentru bunăstarea comunității.

    Românul e ușor de cucerit. Însă românul uită la fel de iute cum se cucerește. Pentru că (nu?) are și el problemele lui.

    Revenind la ceea ce se dorește să credem, realitatea nu e nici pe departe cea scrisă. Când vom realiza că ea este cea gândită de noi, trecută prin propriile filtre mintale și verificată amănunțit, atunci dreptul nostru la opinie va fi și bine folosit. Și în avantajul generațiilor următoare.

    Avem, totuși, o armă contra manipulării în masă: investiția în propria educație. Citind mult(beletristică, psihologie, istorie, cărți de dezvoltare personală etc) , inclusiv cărți care denaturează realitatea, vom dobândi ceea ce se cheamă capacitate selectivă.

    Vom respinge falsul, ipocrizia, minciuna. Vom identifica mai repede tehnicile de persuasiune ale unora.

    Vom găsi argumentele realiste pentru a combate măsurile nerealiste ale reprezentanților.

    Vom evita capcana propriilor halucinații și nu vom mai invoca eroi externi.

    Vom ști cum să schimbăm un sistem, pentru că, prin documentare, îl vom cunoaște în detaliu.

     

    Prin urmare, vom realiza că eroii noștri suntem noi înșine.

     

    Pont: Cartea+filmul „1984”, George Orwell, pentru cei care vor să înțeleagă mai bine ideea din paragraful al 8-lea.