Mă numesc România. Caut eroi
În ’89, românul primea ce i se răpise la instaurarea regimului comunist: drepturile şi libertăţile democratice.
După decenii de neajunsuri, în care teama de a-și exprima liber și public opinia a dominat viețile oamenilor, ne aflăm acum în recuperare, în aceeași stare ca după o anestezie generală care a înghețat suflul generațiilor de sacrificiu.
Cum e după o anestezie generală? Ai vrea să spui ceva, dar nu ți-e nici ție foarte clar dacă e corect sau delirezi.
Părinții, bunicii, străbunicii au fost generația de sacrificiu.
Noi suntem generația revoltată, printre care se mai strecoară elemente active, care preferă inițiativa în locul răzvrătirii. Noi suntem rezultatul unei perioade de tranziții destul de spinoasă.
Să sperăm că generația următoare va fi cea a inițiativelor și a curajului!
Venim după o perioadă în care informația era o resursă rară (să nu spun inexistentă), motiv pentru care în prezent avem lacune în a o selecta. Prea multă informație, prea multe site-uri politizate care divinizează anumite personaje și conferă o aură malefică altora. În cine să credem? Cum să evităm capcana dezinformării și a manipulării?
Și tocmai asta e una din greșelile românului: caută oameni în care să creadă. Caută EROI în afara lui, având reminiscențe din perioada comunismului, când se inocula ideea că statul te iubește, poporul e centrul Universului și al preocupărilor celor care ne reprezintă.
De ce spun că suntem un popor în permanentă căutare de eroi? Priviți doar 2 cazuri: Marian Godină și Camelia Roiu! De altfel, de apreciat pentru curajul și forța de a se opune unor situații zdrobitoare. Sunt, într-adevăr, exemple de atitudine, însă i-am transformat brusc în idoli, personaje de basm care se luptă cu dragonii pentru bunăstarea comunității.
Românul e ușor de cucerit. Însă românul uită la fel de iute cum se cucerește. Pentru că (nu?) are și el problemele lui.
Revenind la ceea ce se dorește să credem, realitatea nu e nici pe departe cea scrisă. Când vom realiza că ea este cea gândită de noi, trecută prin propriile filtre mintale și verificată amănunțit, atunci dreptul nostru la opinie va fi și bine folosit. Și în avantajul generațiilor următoare.
Avem, totuși, o armă contra manipulării în masă: investiția în propria educație. Citind mult(beletristică, psihologie, istorie, cărți de dezvoltare personală etc) , inclusiv cărți care denaturează realitatea, vom dobândi ceea ce se cheamă capacitate selectivă.
Vom respinge falsul, ipocrizia, minciuna. Vom identifica mai repede tehnicile de persuasiune ale unora.
Vom găsi argumentele realiste pentru a combate măsurile nerealiste ale reprezentanților.
Vom evita capcana propriilor halucinații și nu vom mai invoca eroi externi.
Vom ști cum să schimbăm un sistem, pentru că, prin documentare, îl vom cunoaște în detaliu.
Prin urmare, vom realiza că eroii noștri suntem noi înșine.
Pont: Cartea+filmul „1984”, George Orwell, pentru cei care vor să înțeleagă mai bine ideea din paragraful al 8-lea.
